Ce înseamnă implicarea în ceremonia religioasă?
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
O viață spirituală normală nu se reduce la rugăciune, cântece, viață bisericească, la a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu și alte asemenea practici, ci înseamnă să duci o viață spirituală curată și plină de energie. Nu e vorba de metodă, ci de rezultat. Majoritatea oamenilor consideră că, pentru a avea o viață spirituală normală, o persoană trebuie să se roage, să cânte, să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu sau să încerce să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu. Nu contează dacă este vreun rezultat sau dacă există înțelegere adevărată, acești oameni se concentrează doar asupra mișcărilor de la exterior și nu se concentrează asupra rezultatului - aceștia sunt oameni care trăiesc în ritualurile religiei, și nu oameni care trăiesc în interiorul bisericii și, cu atât mai puțin, oameni ai Împărăției. Rugăciunile, cântările, mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu ale acestor persoane respectă toate regulile, sunt obligate să facă acest lucru și sunt făcute conform tendințelor; nu sunt făcute de bunăvoie sau din inimă. Oricât de mult s-ar ruga sau ar cânta aceste persoane, nu vor obține absolut nici un rezultat, pentru că tot ceea ce practică sunt reguli și ritualuri religioase, și nu cuvintele lui Dumnezeu. Concentrându-se doar asupra metodei și luând cuvintele lui Dumnezeu drept reguli de respectat, genul acesta de persoană nu practică cuvântul lui Dumnezeu, ci satisface trupul și face lucruri pentru a se lăuda în fața celorlalți. Genul acesta de ritual și regulă religioasă vine de la om, nu de la Dumnezeu. Dumnezeu nu impune reguli, nu respectă nicio lege; El face lucruri noi zi de zi și face lucruri practice. Ca oamenii din Biserica Treimii care se limitează la veghe zilnică dimineața, rugăciuni seara, rugăciuni de mulțumire înainte de masă, exprimarea mulțumirii în tot ceea ce fac și alte asemenea practici, oricât de multe ar face oamenii aceștia sau oricât de mult ar dura ceea ce fac, ei nu vor avea lucrarea Sfântului Duh. Dacă oamenii trăiesc încorsetați de reguli, cu inimile revărsându-se în practici, atunci Sfântul Duh nu poate lucra, pentru că inimile oamenilor sunt ocupate cu reguli, ocupate cu concepții omenești; așadar, Dumnezeu nu are cum să lucreze; oamenii vor trăi doar sub controlul legii tot timpul, iar genul acesta de persoană nu va fi nicicând în stare să primească slava lui Dumnezeu.
Fragment din "Cu privire la o viață spirituală normală" în Cuvântul Se arată în trup
Dacă oamenii tratează adevărul ca pe o dogmă la care trebuie să adere în credința lor, nu sunt ei predispuși să cadă în ceremonie religioasă? Și care este diferența dintre adeziunea la acest fel de ceremonie religioasă și credința creștinismului? Pot exista diferențe între învățăturile vechi și cele noi, iar ceea ce se spune poate fi mai profund și mai progresiv, dar dacă învățăturile nu sunt nimic altceva decât un fel de teorie și dacă acestea devin doar o formă de ceremonie, de doctrină pentru oameni - și, de asemenea, dacă ei nu pot să câștige adevărul din ele sau să intre în realitatea adevărului, atunci nu este credința lor întocmai precum creștinismul? În esență, nu este acesta Creștinism? Deci, în comportamentul vostru și în îndeplinirea datoriei voastre, în care aspecte aveți puncte de vedere identice sau asemănătoare cu cele ale credincioșilor din creștinism? A urmări să ai un comportament bun superficial și a face apoi tot posibilul pentru a crea o imagine falsă a ta, folosind aparența spiritualității; a juca rolul unei persoane spirituale; a crea aparența spiritualității în ceea ce spui, faci și dezvălui; a face câteva lucruri care, în noțiunile și închipuirile oamenilor, sunt lăudabile - toate acestea înseamnă a urmări o spiritualitate falsă și înseamnă ipocrizie. Tu te bazezi pe cuvinte și teorii răsunătoare, spunând oamenilor să facă fapte bune, să fie oameni buni și să se concentreze asupra urmăririi adevărului, dar în propriul tău comportament și în îndeplinirea datoriei tale, nu ai căutat niciodată adevărul, nu ai acționat niciodată conform principiilor adevărului, nu ai înțeles niciodată la ce anume se referă adevărul, care este voia lui Dumnezeu, care sunt standardele pe care El le cere omului - nu ai luat niciodată în serios nimic din toate acestea. Când întâmpini unele probleme, acționezi pe deplin conform propriei tale voințe și Îl lași pe Dumnezeu deoparte. Reprezintă oare aceste acțiuni exterioare și stări interioare teama de Dumnezeu și ferirea de rău? Dacă nu există nicio legătură între credința oamenilor și strădaniile lor de a urmări adevărul, indiferent de cât de mulți ani cred ei în Dumnezeu, nu vor fi în stare să se teamă de Dumnezeu în mod sincer și să se ferească de rău. Și atunci pe ce fel de cale pot umbla asemenea oameni? Cu ce anume se echipează ei în fiecare zi? Nu cu vorbe și teorii? Nu-și petrec ei zilele înarmându-se și împodobindu-se cu vorbe și teorii pentru a deveni mai asemănători fariseilor, mai asemănători oamenilor care aparent Îl slujesc pe Dumnezeu? Ce înseamnă toate aceste acțiuni? Ei le fac pur și simplu mecanic; își etalează credința și fac ceremonii religioase, încercând să-L înșele pe Dumnezeu pentru a-și atinge scopul de a fi binecuvântați. Ei nu se închină nici pe departe lui Dumnezeu. În cele din urmă, nu va ajunge un astfel de grup de oameni la fel ca cei din biserică, oameni care pretind că-L slujesc pe Dumnezeu și care pretind a crede în El și a-L urma?
Fragment din "Doar dacă trăiești înaintea lui Dumnezeu în orice vreme poți păși pe calea mântuirii" în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos
Unii oameni au o predilecție spre a atrage atenția asupra lor. În prezența fraților și a surorilor lor, ei spun că sunt îndatorați față de Dumnezeu, dar, pe la spatele lor, nu practică adevărul și procedează cu totul altfel. Nu sunt ei farisei religioși? Un om care Îl iubește pe Dumnezeu cu adevărat și care deține adevărul este unul care Îi este credincios lui Dumnezeu, dar în exterior nu se arată ca fiind astfel. El este dispus să practice adevărul când se ivesc ocazii și nu vorbește și nu se poartă într-o manieră care este împotriva conștiinței sale. El demonstrează înțelepciune când apar ocaziile și este principial în fapte, indiferent de circumstanțe. Un astfel de om este cel care slujește cu adevărat. Există unii care adesea arată un pretins devotament îndatoririi lor față de Dumnezeu. Ei își petrec zilele cu sprâncenele încruntate de griji, afișează un aer afectat și simulează o înfățișare deplorabilă. Câtă josnicie! Și dacă i-ai întreba "În ce fel ești tu dator față de Dumnezeu? Te rog, spune-mi!" ei ar rămâne fără cuvinte. Dacă Îi ești credincios lui Dumnezeu, atunci nu vorbi despre aceasta în public, ci folosește-ți practica actuală pentru a-ți arăta dragostea pentru Dumnezeu, și roagă-te Lui cu o inimă sinceră. Cei care folosesc doar cuvinte pentru a se înțelege cu Dumnezeu sunt cu toții ipocriți! Unii vorbesc despre îndatorirea lor față de Dumnezeu în fiecare rugăciune, și încep să plângă ori de câte ori se roagă, chiar și fără mișcarea Duhului Sfânt. Oamenii de felul acesta sunt stăpâniţi de ritualuri religioase și de concepții; ei trăiesc după astfel de ritualuri și concepții, crezând întotdeauna că asemenea acțiuni Îl mulțumesc pe Dumnezeu, și că evlavia superficială sau lacrimile de tristețe sunt ceea ce Dumnezeu agreează. Ce bine poate să vină din partea unor astfel de persoane absurde? Pentru a-și demonstra umilința, unii pretind că sunt amabili atunci când vorbesc în prezența altora. Unii sunt slugarnici în mod deliberat în fața altora, precum un miel fără nicio putere. Acesta este felul de a fi al oamenilor Împărăției? O persoană din Împărăție ar trebui să fie plină de viață și liberă, inocentă și deschisă, sinceră și minunată; una care trăiește într-o stare de libertate. Aceasta are integritate și demnitate și poate mărturisi ferm peste tot pe unde merge; este o persoană care este iubită atât de Dumnezeu, cât și de oameni. Aceia care sunt novici în credință au prea multe practici exterioare; ei trebuie să treacă mai întâi printr-o perioadă de tratare și de frângere. Cei care cred în Dumnezeu în inimile lor nu pot fi deosebiți la exterior de ceilalți, dar acțiunile și faptele lor sunt demne de laudă în fața altora. Numai despre astfel de oameni se poate spune că trăiesc cuvântul lui Dumnezeu. Dacă predici Evanghelia în fiecare zi unei persoane și alteia, aducându-i la mântuire, și cu toate acestea, în final, tu totuși trăiești după reguli și doctrine, atunci nu Îi poți aduce slavă lui Dumnezeu. Astfel de tipuri de oameni sunt oameni religioși și, de asemenea, ipocriți.
Fragment din "Credința în Dumnezeu ar trebui să se concentreze pe realitate, nu pe ritualuri religioase" în Cuvântul Se arată în trup
Pe parcursul intrării omului, viața este întotdeauna plictisitoare, plină de elementele monotone ale vieții spirituale, cum ar fi a face câteva rugăciuni, a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu sau a constitui adunări, astfel încât, oamenii să simtă mereu că, a crede în Dumnezeu, nu aduce mare bucurie. Astfel de activități spirituale sunt întotdeauna desfășurate pe baza firii originale a omenirii, care a fost coruptă de Satana. Deși oamenii pot primi, uneori, luminarea Duhului Sfânt, gândirea, firea, stilul lor de viață și obiceiurile lor originale sunt încă înrădăcinate în interior și, astfel, natura lor rămâne neschimbată. Activitățile superstițioase în care se implică oamenii sunt ceea ce Dumnezeu urăște cel mai mult, dar mulți oameni nu sunt încă în stare să renunțe la ele, gândindu-se că aceste activități superstițioase urmează să fie decretate de Dumnezeu și, chiar și astăzi, trebuie încă să se lepede complet de ele. Astfel de lucruri, ca aranjamentele pe care tinerii le fac pentru ospățul de nuntă și trusourile mireselor; darurile de bani, banchetele și modalitățile similare cu care sunt celebrate ocaziile fericite; formulele antice care au fost transmise; toate activitățile superstițioase fără sens, care se desfășoară în numele morților și al ritualurilor lor: acestea sunt chiar mai detestabile pentru Dumnezeu. Chiar și ziua de închinare (inclusiv Sabatul, așa cum este respectat de lumea religioasă) este detestabilă pentru El; iar relațiile sociale și interacțiunile lumești dintre oameni sunt cu atât mai mult disprețuite și respinse de către Dumnezeu. Chiar și Festivalul de Primăvară și Ziua de Crăciun, care sunt cunoscute de toată lumea, nu sunt decretate de Dumnezeu, să nu mai vorbim de jucării și decorațiuni (cuplete, tort de Anul Nou, pocnitori, felinare, cadouri de Crăciun, petreceri de Crăciun și Sfânta Împărtășanie) pentru aceste vacanțe festive - nu sunt ele idoli în mintea oamenilor? Ruperea pâinii de Sabat, vinul și inul subțire sunt idoli chiar mai indubitabili. Toate zilele de festivitate tradițională, populare în China, cum ar fi Ziua ridicării Capetelor Dragonului, Festivalul bărcilor-dragon, Festivalul de la jumătatea toamnei, Festivalul Laba și Ziua de Anul Nou, precum și festivalurile din lumea religioasă, cum ar fi Paștele, Ziua Botezului și Ziua de Crăciun, toate aceste festivaluri nejustificate au fost aranjate și transmise, de mulți oameni, din vremuri străvechi până astăzi și sunt total nepotrivite cu rasa umană pe care Dumnezeu a creat-o. Este imaginația bogată a umanității și concepția ingenioasă care au permis să fie transmise până astăzi. Ele par să fie lipsite de defecte, dar sunt, de fapt, tertipuri pe care Satana le joacă asupra umanității. Cu cât un loc este aglomerat de Satane, cu cât acel loc este mai nefolosit și învechit, cu atât mai profund înrădăcinate sunt obiceiurile sale feudale. Aceste lucruri leagă strâns oamenii, nepermițând absolut niciun spațiu pentru mișcare. Multe dintre festivalurile din lumea religioasă par să afișeze o originalitate extraordinară și să creeze un pod pentru lucrarea lui Dumnezeu, dar ele sunt, de fapt, legăturile invizibile cu care Satana îi ține pe oameni de la a ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu - ele sunt toate stratagemele viclene ale Satanei. De fapt, când o etapă a lucrării lui Dumnezeu este terminată, El a distrus deja uneltele și stilul acelei vremi, fără a lăsa nicio urmă. Cu toate acestea, "credincioși devotați" continuă să se închine acelor obiecte materiale tangibile; între timp, ei încredințează subconștientului lor ceea ce are Dumnezeu, fără a studia mai departe acel lucru, părând a fi plini de dragostea de Dumnezeu când, de fapt, ei L-au împins afară din casă, acum mult timp, și l-au pus pe Satana, pe masă, să i se închine. Portretele lui Isus, Crucea, Maria, Botezul lui Isus și Cina cea de Taină - oamenii le venerează pe acestea ca pe Domnul Cerului, tot timpul strigând, în mod repetat: "Dumnezeu Tatăl". Oare nu este totul o glumă? [...]
Cea mai bună cale de a schimba firea umană este de a inversa acele porțiuni ale părților celor mai intime ale inimii oamenilor, care au fost profund otrăvite, permițându-le oamenilor să înceapă să-și schimbe gândirea și moralitatea. Mai întâi de toate, oamenii trebuie să vadă clar că toate aceste ritualuri și activități religioase, anii, lunile și festivalurile sunt detestate de Dumnezeu. Ei ar trebui să se elibereze din aceste legături de gândire feudală și să elimine orice urmă a înclinației lor adânc înrădăcinate spre superstiție. Toate acestea sunt incluse în intrarea umanității.
Fragment din "Lucrarea și intrarea (3)" în Cuvântul Se arată în trup
Citate din predici și părtășii ca referință:
O viață spirituală corespunzătoare include în sensul strict al cuvântului a te ruga, a mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu, a avea părtășie despre adevăr, a-ți face datoria și a cânta imnuri de laudă. Aceste practici sunt foarte benefice pentru intrarea oamenilor în adevăr și pentru schimbarea firii. Cu toate acestea, ritualurile religioase înseamnă a te preface că faci ceva, a nu fi serios cu privire la ce spui și sunt false, superficiale și ipocrite. Toate acestea sunt metode superficiale care-L amăgesc pe Dumnezeu. Îndeplinirea ritualurilor religioase este ruptă de realitate și nu are nici cea mai mică realitate - înseamnă a rosti cuvinte doar de ochii lumii și este total ineficientă. O viață spirituală corespunzătoare se bazează pe deplin pe realitate; ea rezultă din a fi combinată cu realitatea și, mai mult, sinceritatea vine din inimă și, ca atare, este eficientă și este acceptată cu bucurie de Dumnezeu. Luați, de exemplu, o rugăciune potrivită: ea provine din dificultățile reale ale unei persoane și se naște din nevoile ei în viață. Ea reprezintă urgențele sincere ale ființei ei interioare și, prin urmare, câștigă lucrarea Duhului Sfânt. Cu toate acestea, rugăciunea în contextul ritualurilor religioase încalcă acest principiu. O persoană ar putea rosti în mod ocazional câteva rânduri de rugăciune în orice moment sau în orice loc, fără o reală intenție, în timp ce în inima sa se simte nemulțumită și fără călăuzire. Cum ar putea să primească lucrarea Duhului Sfânt? În mod clar, ea nu dorește să se roage și, totuși, se forțează să o facă - acest lucru este împotriva principiului. În condiții normale, o persoană nu poate să se roage constant; când nu se roagă, o persoană poate mânca și bea cuvântul lui Dumnezeu și poate avea părtășie despre adevăr. Acest lucru se datorează faptului că o viață spirituală este ceva ce nu poate fi reglementat, ci este determinat numai conform naturii și nevoilor reale ale omului. Aceasta este singura modalitate de a obține rezultate bune. O viață spirituală autentică este corectă și are loc atunci când lucrurile se întâmplă în mod natural. Nu constă câtuși de puțin în respectarea regulamentelor sau în efectuarea ritualurilor. Ritualurile religioase sunt toate regulamente și escrocherii făcute de om; acestea nu implică căutarea cu seriozitate. De aceea Dumnezeu le numește ipocrite. O viață spirituală adecvată rezultă din experimentarea lucrării lui Dumnezeu și este o îmbinare a lucrării Duhului Sfânt și a acțiunii inițiate de oameni. Deși nu există reguli sau ritualuri în acest tip de viață spirituală, ea aduce cu adevărat rezultate benefice concrete. Când vă veți întoarce de la ritualurile religioase la o viață spirituală adecvată, numai atunci ați intrat pe calea cea bună a credinței în Dumnezeu.
Fragment din părtășia celui de mai sus