Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot mărturisi despre El

Este legea Cerului și principiul pământului să credem în Dumnezeu și să-L cunoaștem pe Dumnezeu, iar azi - într-o epocă în care Dumnezeu întrupat Își face personal lucrarea - este un moment foarte potrivit să Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Mulțumirea lui Dumnezeu se obține pe baza înțelegerii voii lui Dumnezeu și, ca să înțelegi voia lui Dumnezeu, este necesar să Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Această cunoaștere a lui Dumnezeu este viziunea pe care trebuie s-o aibă un credincios; este baza credinței omului în Dumnezeu. Dacă omul nu are această cunoaștere, atunci credința lui în Dumnezeu este vagă și stă în teorii goale. Deși oameni ca aceștia hotărăsc să Îl urmeze pe Dumnezeu, ei nu obțin nimic. Toți cei care nu obțin nimic, în acest curent, sunt cei care vor fi eliminați, ei sunt oamenii care fac numai minimum-ul absolut. Indiferent ce etapă a lucrării lui Dumnezeu experimentezi, ar trebui să fii însoțit de o viziune puternică. Fără o asemenea viziune, ar fi dificil pentru tine să accepți fiecare etapă a noii lucrări, pentru că omul este incapabil să își imagineze noua lucrare a lui Dumnezeu, care este dincolo de concepția omului. Așa că, fără un păstor care să vegheze asupra omului, fără un păstor care să-și împărtășească viziunile, omul este incapabil să accepte această lucrare nouă. Dacă omul nu poate primi viziunile, atunci el nu poate primi noua lucrare a lui Dumnezeu, iar, dacă omul nu poate asculta de noua lucrare a lui Dumnezeu, atunci el este incapabil să înțeleagă voia lui Dumnezeu și, astfel, cunoașterea lui despre Dumnezeu nu înseamnă nimic. Înainte ca omul să împlinească cuvintele lui Dumnezeu, el trebuie să cunoască cuvintele lui Dumnezeu, adică să înțeleagă voia lui Dumnezeu; numai așa pot fi împlinite cuvintele lui Dumnezeu, cu acuratețe și potrivit inimii lui Dumnezeu. Acest lucru trebuie să-l aibă toți cei care caută adevărul și este procesul care trebuie experimentat de oricine încearcă să-L cunoască pe Dumnezeu. Procesul cunoașterii cuvintelor lui Dumnezeu este procesul cunoașterii lui Dumnezeu și, de asemenea, procesul cunoașterii lucrării lui Dumnezeu. Astfel, cunoașterea viziunilor nu se referă numai la cunoașterea umanității lui Dumnezeu întrupat, ci include și cunoașterea cuvintelor și lucrării lui Dumnezeu. Din cuvintele lui Dumnezeu, oamenii ajung să înțeleagă voia lui Dumnezeu, iar, din lucrarea lui Dumnezeu, ei ajung să cunoască firea lui Dumnezeu și ceea ce este Dumnezeu. Credința în Dumnezeu este primul pas spre cunoașterea lui Dumnezeu. Procesul avansării de la credința inițială în Dumnezeu către cea mai profundă credință în Dumnezeu este procesul cunoașterii lui Dumnezeu și procesul experimentării lucrării lui Dumnezeu. Dacă doar crezi în Dumnezeu de dragul credinței în Dumnezeu și nu crezi în Dumnezeu ca să Îl cunoști pe Dumnezeu, atunci nu există nicio realitate în credința ta și ea nu poate deveni pură - nu e nicio îndoială aici. Dacă în timpul procesului prin care Îl experimentează pe Dumnezeu, omul ajunge, treptat, să Îl cunoască pe Dumnezeu, atunci firea sa se va schimba încetul cu încetul, iar credința lui va deveni tot mai adevărată. În felul acesta, atunci când omul are succes în credința în Dumnezeu, el Îl va câștiga în întregime pe Dumnezeu. Dumnezeu a mers atât de departe pentru a se întrupa a doua oară și a-Și face personal lucrarea, pentru ca omul să fie în stare să Îl cunoască și să Îl vadă. Cunoașterea lui Dumnezeu[a] este efectul final de atins la sfârșitul lucrării lui Dumnezeu; este cerința ultimă a lui Dumnezeu de la omenire. El face aceasta de dragul mărturiei Sale finale și pentru ca omul să se poată întoarce, în mod definitiv și complet, la El. Omul Îl poate iubi pe Dumnezeu numai cunoscându-L și, ca să-L iubească pe Dumnezeu, el trebuie să-L cunoască pe Dumnezeu. Indiferent cum caută sau ce urmărește să obțină, omul trebuie să poată dobândi cunoașterea lui Dumnezeu. Numai în felul acesta poate mulțumi omul inima lui Dumnezeu. Numai cunoscându-L pe Dumnezeu poate omul crede, cu adevărat, în Dumnezeu și numai cunoscându-L pe Dumnezeu poate el, cu adevărat, să Îl venereze și să Îl asculte pe Dumnezeu. Cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu nu-L vor asculta și nu-L vor venera, niciodată, cu adevărat, pe Dumnezeu. Cunoașterea lui Dumnezeu include cunoașterea firii lui Dumnezeu, înțelegerea voii lui Dumnezeu și cunoașterea a ceea ce este Dumnezeu. Totuși, indiferent care este aspectul cunoașterii lui Dumnezeu, fiecare îi cere omului să plătească un preț și necesită voința de a se supune, fără de care nimeni nu va putea urma până la capăt. Lucrarea lui Dumnezeu este prea incompatibilă cu concepțiile omului, firea lui Dumnezeu și ceea ce este Dumnezeu sunt prea greu de cunoscut pentru om, și tot ce spune și face Dumnezeu este prea de neînțeles pentru om; dacă omul dorește să Îl urmeze pe Dumnezeu, dar nu vrea să asculte de Dumnezeu, atunci omul nu va obține nimic. De la crearea lumii și până azi, Dumnezeu a făcut multe lucrări de neînțeles pentru om și pe care omul le-a găsit greu de acceptat, iar Dumnezeu a spus multe care fac concepțiile omului greu de vindecat. Totuși, El nu Și-a încetat niciodată lucrarea, pentru că omul are prea multe dificultăți; El a tot lucrat și vorbit și, chiar dacă un număr mare de "luptători" au căzut la marginea drumului, El Își face, încă, lucrarea și continuă să îi aleagă, grup după grup, pe oamenii care doresc să se supună noii Sale lucrări. El nu îi compătimește pe acei "eroi" căzuți, dar, în schimb, îi prețuiește pe cei care acceptă noua Sa lucrare și noile Sale cuvinte. Însă în ce scop lucrează El așa, pas cu pas? De ce îi elimină și îi alege mereu pe oameni? De ce folosește El mereu această metodă? Scopul lucrării Sale este ca omul să-L cunoască și, astfel, să fie câștigat de El. Principiul lucrării Lui este acela de a lucra asupra celor care se pot supune lucrării pe care o face El azi și nu de a lucra asupra celor care se supun lucrărilor Lui din trecut, opunându-se însă lucrării Lui de azi. Acesta este motivul adevărat pentru care El a eliminat atât de mulți oameni.

Efectele lecției cunoașterii lui Dumnezeu nu se pot obține într-o zi sau două: omul trebuie să acumuleze experiențe, să treacă prin suferințe și să aibă o ascultare adevărată. Întâi de toate, începe de la lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să înțelegi ce include a-L cunoaște pe Dumnezeu, cum să obții cunoașterea lui Dumnezeu și cum să Îl vezi pe Dumnezeu în timpul experiențelor tale. Acest lucru trebuie să îl facă toți, când încă trebuie să îl cunoască pe Dumnezeu. Nimeni nu poate pătrunde lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu imediat și nimeni nu poate atinge o cunoaștere a plinătății lui Dumnezeu într-un timp scurt. Ce se cere este procesul necesar al experienței, fără de care nimeni nu ar putea să Îl cunoască pe Dumnezeu sau să Îl urmeze, cu adevărat, pe Dumnezeu. Cu cât Dumnezeu lucrează mai mult, cu atât omul Îl cunoaște mai mult. Cu cât e mai în dezacord lucrarea lui Dumnezeu cu concepțiile omului, cu atât cunoașterea Lui de către om este mai reînnoită și mai profundă. Dacă lucrarea lui Dumnezeu ar fi rămas pururea neschimbată, atunci omul ar fi avut doar puțină cunoaștere a lui Dumnezeu. De la crearea lumii și până astăzi, voi trebuie să cunoașteți clar viziunile despre ce a făcut Dumnezeu în Epoca Legii, despre ce a făcut El în Epoca Harului și despre ce face El în Epoca Împărăției. Trebuie să cunoașteți lucrarea lui Dumnezeu. Numai după ce L-a urmat pe Isus, a ajuns Petru, treptat, să cunoască mult din lucrarea pe care Duhul a făcut-o în Isus. El a spus: "A te baza pe experiențele omului nu este suficient pentru a dobândi o cunoaștere completă a lui Dumnezeu; trebuie să fie multe lucruri noi din lucrarea lui Dumnezeu care să ne ajute să-L cunoaștem pe Dumnezeu." La început, Petru a crezut că Isus era trimis de Dumnezeu, ca un apostol, și nu L-a văzut pe Isus ca Hristos. În timp ce Petru a fost chemat să-L urmeze[b] pe Isus, Isus l-a întrebat: "Simone, fiul lui Iona, Mă vei urma tu pe Mine?" Petru a spus: "Trebuie să-L urmez pe Cel trimis de Tatăl ceresc. Trebuie să-L cunosc pe Cel care este ales de Duhul Sfânt. Te voi urma." Din cuvintele sale, se poate vedea că Petru pur și simplu nu avea cunoștință despre Isus; el trăise cuvintele lui Dumnezeu, lucrase cu sine și suferise greutăți pentru Dumnezeu, dar, totuși, nu cunoștea lucrarea lui Dumnezeu. După o perioadă de experiență, Petru a văzut în Isus multe dintre faptele lui Dumnezeu, a văzut iubirea lui Dumnezeu și a văzut mult din ființa lui Dumnezeu în Isus. Așa a văzut el și că cuvintele lui Isus nu se putea să fi fost rostite de om și că lucrarea pe care a făcut-o Isus nu se putea să fi fost făcută de om. Mai mult, în cuvintele și acțiunile lui Isus, Petru a văzut mult din înțelepciunea lui Dumnezeu și multă lucrare dumnezeiască. În timpul experiențelor sale, el nu numai că a ajuns să se cunoască pe sine, dar s-a concentrat și pe a observa acțiunile lui Isus, din care a descoperit multe lucruri; anume, că erau multe expresii ale lui Dumnezeu cel concret în lucrarea pe care Dumnezeu o făcea prin Isus, și că cuvintele, acțiunile lui Isus, modurile în care păstorea El Bisericile și lucrarea pe care o făcea El erau diferite de cele ale oricărui om obișnuit. Astfel, el a învățat de la Isus multe lecții pe care trebuia să le învețe și, până în momentul în care Isus a fost pe punctul de a fi pironit pe cruce, el dobândise ceva cunoaștere despre Isus - o cunoaștere care a fost baza loialității lui de-o viață față de Isus, precum și a răstignirii sale cu capul în jos pentru Isus. El avea niște concepții și nu avea o cunoaștere clară despre Isus, la început, dar asemenea lucruri se regăsesc în mod inevitabil la omul căzut. Când era pe punctul să plece, Isus i-a spus lui Petru că răstignirea Sa a fost lucrarea pe care venise să o facă; El trebuie să fie părăsit de epocă, această epocă veche și impură trebuie să-L răstignească pe cruce, iar El venise să termine lucrarea de răscumpărare și, odată încheiată această lucrare, slujirea Lui ar fi ajuns la sfârșit. Auzind aceasta, Petru a fost cuprins de tristețe și s-a simțit încă și mai devotat lui Isus. Când Isus era pironit pe cruce, Petru plângea cu amar, în ascuns. Înainte de aceasta, el Îl întrebase pe Isus: "Doamne! Spui că vei fi răstignit. După ce nu vei mai fi, când Te vom vedea din nou?" Nu este un amestec în cuvintele pe care le-a spus? Nu sunt acestea concepțiile lui? În inima sa, el știa că Isus venise să termine o parte din lucrarea lui Dumnezeu și că, după ce Isus avea să plece, Duhul avea să fie cu el; deși El avea să fie răstignit pe cruce și să se înalțe la cer, Duhul lui Dumnezeu avea să fie cu el. În acel moment, el cunoștea câte ceva despre Isus și știa că El fusese trimis de Duhul lui Dumnezeu, că Duhul lui Dumnezeu era în El și că Isus era însuși Dumnezeu, că El era Hristos. Cu toate acestea, din iubirea sa pentru Isus și din cauza slăbiciunii omului, Petru a spus, totuși, aceste cuvinte. Dacă poți observa și parcurge experiențe amănunțite în fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu, atunci vei putea să descoperi, treptat, iubirea lui Dumnezeu. Și care a fost vedenia lui Pavel? Când i-a apărut Isus, Pavel a spus: "Doamne! Cine ești Tu?" Isus a zis: "Eu sunt Isus, cel pe care îl prigonești tu." Aceasta a fost vedenia lui Pavel. Petru a folosit învierea lui Isus și arătarea Lui timp de patruzeci de zile și învățăturile lui Isus din timpul vieții Sale, ca viziune a sa, până când a ajuns la sfârșitul călătoriei sale.

Omul Îl trăiește pe Dumnezeu, se cunoaște pe sine, se dezbară de firea sa stricată și caută o creștere în viață, totul pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu. Dacă doar cauți să te cunoști pe tine însuți și să tratezi cu firea ta cea stricată, și nu ai cunoștință despre ce lucrează Dumnezeu cu omul, despre cât de mare este mântuirea Lui sau despre cum Îl trăiești tu pe Dumnezeu și cum mărturisești despre faptele lui Dumnezeu, atunci experiența ta este în van. Dacă tu crezi că a putea pune adevărul în practică și a putea îndura înseamnă că viața ta a crescut, atunci aceasta înseamnă că tu încă nu înțelegi adevăratul sens al vieții și încă nu înțelegi scopul pentru care Dumnezeu lucrează în om. Într-o zi, când vei fi în Bisericile religioase, printre membrii Bisericii Pocăinței sau ai Bisericii Vieții, vei întâlni mulți oameni cucernici ale căror rugăciuni conțin viziuni și care se simt atinși și care au cuvinte care să îi călăuzească în căutarea vieții. Mai mult, în multe privințe ei pot îndura, se pot abandona pe ei înșiși, fără a fi conduși de trup. În acel moment, tu nu vei putea face diferența: vei crede că orice fac ei este bine, că este expresia naturală a vieții, și ce păcat că numele în care cred ei este greșit. Nu sunt prostești aceste credințe? De ce se spune că mulți oameni nu au viață? Pentru că ei nu Îl cunosc pe Dumnezeu și, astfel, se spune că ei nu au niciun Dumnezeu și că nu au viață. Dacă credința ta în Dumnezeu a atins un anumit punct unde poți cunoaște în amănunțime faptele lui Dumnezeu, realitatea lui Dumnezeu și fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu, atunci ești stăpânit de adevăr. Dacă nu cunoști lucrarea și firea lui Dumnezeu, atunci experiența ta este încă șchioapă. Cum a săvârșit Isus acea etapă a lucrării Lui, cum se lucrează această etapă, cum și-a făcut Dumnezeu lucrarea în Epoca Harului și ce lucrare s-a făcut, ce lucrare se face în această etapă - dacă nu ai o cunoaștere profundă a acestor lucruri, atunci nu te vei putea simți niciodată asigurat și în siguranță. Dacă, după o perioadă de experiență, poți cunoaște lucrarea făcută de Dumnezeu și fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu, și ai o cunoaștere profundă a scopurilor cuvintelor lui Dumnezeu și a motivelor pentru care atât de multe cuvinte rostite de El nu s-au împlinit, atunci poți să rămâi liniștit și să urmărești cu îndrăzneală drumul din fața ta, liber de griji sau rafinare. Ar trebui să vedeți ce folosește Dumnezeu pentru a obține atât de multă lucrare a Sa. El folosește cuvintele pe care le rostește, rafinându-l pe om și transformând concepțiile omului prin multe feluri de cuvinte. Toată suferința prin care ați trecut, toată rafinarea pe care ați trăit-o, tratarea pe care ați acceptat-o în voi, iluminarea pe care ați experimentat-o - toate au fost obținute folosind cuvintele rostite de Dumnezeu. Pentru ce îl urmează omul pe Dumnezeu? Pentru cuvintele lui Dumnezeu! Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte tainice și pot atinge inima omului, pot descoperi lucruri adânci din inima omului, îl pot face să cunoască lucruri care s-au petrecut în trecut și îi permit să vadă în viitor. Și, astfel, omul îndură suferințe pentru cuvintele lui Dumnezeu și este făcut desăvârșit pentru cuvintele lui Dumnezeu, și abia atunci Îl urmează pe Dumnezeu. Ce ar trebui să facă omul în această etapă este să accepte cuvintele lui Dumnezeu, și, indiferent dacă este făcut desăvârșit sau este rafinat, ce contează sunt cuvintele lui Dumnezeu; aceasta este lucrarea lui Dumnezeu și viziunea pe care omul ar trebui să o cunoască astăzi.

Cum îl desăvârșește Dumnezeu pe om? Care este firea lui Dumnezeu? Și ce conține firea Lui? Toate acestea trebuie să fie înțelese; aceasta înseamnă să răspândești numele lui Dumnezeu, să fii mărturie pentru Dumnezeu și să-L preamărești pe Dumnezeu, iar omul, în cele din urmă, va avea schimbări în felul său de viață pe baza cunoașterii lui Dumnezeu. Cu cât trece omul prin mai multă tratare și rafinare, cu atât e mai mare puterea lui și cu cât mai multe sunt treptele lucrării lui Dumnezeu, cu atât mai desăvârșit este făcut acel om. Astăzi, în experiența omului, fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu lovește în concepțiile omului, iar fiecare pas este inimaginabil pentru intelectul omului și dincolo de așteptările lui. Dumnezeu oferă tot ce e de trebuință pentru om și, în toate privințele, asta este în dezacord cu concepțiile omului și, atunci când ești slab, Dumnezeu Își rostește cuvintele; numai așa îți poate El da viață. Lovind în concepțiile tale, ajungi să accepți tratarea de către Dumnezeu și numai așa te dezbari de stricăciunea ta. Astăzi, într-o privință, Dumnezeu cel întrupat lucrează în dumnezeire și, în altă privință, El lucrează în umanitate normală. Nu ar trebui să negi nicio lucrare pe care o face Dumnezeu și ar trebui să te supui, indiferent ce spune sau face Dumnezeu în umanitate normală și, indiferent de cât de normal este El, tu ar trebui să te supui și să înțelegi. Numai după ce ai o experiență reală poți să știi cu siguranță că El este Dumnezeu, să încetezi să mai făurești concepții și să Îl urmezi până la capăt. Există înțelepciune în lucrarea lui Dumnezeu și El știe cum poate omul mărturisi ferm pentru El. El știe unde se află slăbiciunea vitală a omului, iar cuvintele pe care le spune El te pot lovi în slăbiciunea ta vitală, dar El își folosește și cuvintele mărețe și înțelepte pentru a te face să mărturisești ferm pentru El. Așa sunt faptele minunate ale lui Dumnezeu. Lucrarea făcută de Dumnezeu este inimaginabilă pentru intelectul omului. Judecata lui Dumnezeu descoperă felurile de stricăciune care îl stăpânesc pe omul făcut din carne, precum și ce lucruri țin de natura omului, nelăsându-i omului nici un loc în care să se ascundă de rușine.

Dumnezeu face lucrarea de judecată și mustrare în așa fel, încât omul să Îl cunoască, și pentru mărturisirea Lui. Fără judecata Lui asupra firii stricate a omului, omul nu ar cunoaște firea Sa cea dreaptă care nu îngăduie ofensă și nu ar putea transforma vechea lui cunoaștere despre Dumnezeu într-una nouă. Pentru mărturisirea Sa și pentru gestionarea Sa, El își face publică totalitatea, îngăduindu-i, astfel, omului să atingă cunoașterea lui Dumnezeu, să-și schimbe firea și să fie martor răsunător pentru Dumnezeu prin arătarea publică a lui Dumnezeu. Schimbarea se obține în firea omului prin diferite tipuri de lucrări ale lui Dumnezeu; fără aceste schimbări în firea omului, omul nu ar fi în stare să fie mărturie pentru Dumnezeu și nu ar putea fi după inima lui Dumnezeu. Schimbările din firea omului arată că omul s-a eliberat din robia Satanei, s-a eliberat de influența întunericului și a devenit, cu adevărat, un model și un eșantion al lucrării lui Dumnezeu, că a devenit, cu adevărat, un martor al lui Dumnezeu și cineva care este după inima lui Dumnezeu. Astăzi, Dumnezeu cel întrupat a venit să-Și facă lucrarea Sa pe pământ și cere ca omul să capete cunoaștere despre El, ascultare față de El, să fie mărturie pentru El - să îi cunoască lucrarea concretă și firească, să asculte de toate cuvintele și de lucrarea Sa, care nu sunt potrivite cu concepțiile omului, și să fie mărturie pentru toată lucrarea Sa de mântuire a omului și pentru toate faptele pe care le face El pentru a-l cuceri pe om. Cei care sunt mărturie pentru Dumnezeu trebuie să posede cunoaștere despre Dumnezeu; numai acest fel de mărturie este adevărată și reală și numai acest fel de mărturie îl poate face de rușine pe Satana. Dumnezeu îi folosește pe cei care au ajuns să-L cunoască trecând prin judecata, mustrarea, tratarea și emondarea Sa, pentru a fi mărturie pentru El. El îi folosește pe cei care au fost stricați de Satana ca să fie mărturie pentru El și la fel îi folosește și pe cei a căror fire s-a schimbat și care au dobândit binecuvântările Sale, pentru a fi mărturie pentru El. El nu are nevoie de om ca să-L slăvească numai în cuvinte și nici nu Îi trebuie laudele și mărturia celor din tagma Satanei, care nu au fost mântuiți de El. Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu sunt potriviți să fie mărturie pentru Dumnezeu și numai cei a căror fire s-a schimbat sunt potriviți să fie mărturie pentru Dumnezeu, iar Dumnezeu nu îi va îngădui omului să-I facă numele de râs în mod voit.